LINIA ROȘIE DE REZISTENȚĂ ȘI ÎNGRIJIRE FEMINISTĂ
De-a lungul pandemiei am observat o creștere a violenței, singurătății și exploatării în căminele și locurile noastre de munca. Astăzi, de Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței Împotriva Femeilor, conștientizăm că această violență nu va înceta dacă nu cerem o schimbare. Acum mai mult decȃt niciodată, femeile și persoanele non binare vor purta povara societății pe umeri și criza responsabilităților de îngrijire va rămâne în mainile noastre.
Facem apel la femeile și persoanele non binare ca să formăm o linie roșie de rezistență și îngrijire feministă în fiecare sat, oraș și localitate. Trebuie să ne refacem locuințele și cartierele în spații de solidaritate și putere politică. Spații de acțiune și redresare, pentru a reproduce rezistență și pentru a-i plânge pe cei pe care i-am pierdut.
Pe 8 Martie 2021 vom ieși la greva. Vom intra în grevă pentru că ne-am săturat că munca noastra nu este luată în considerare. Vom face grevă împotriva violenței de zi de zi din viețile noastre. Vom ieși la grevă pentru că nu ne mai permitem să nu o facem.
Acum lucrăm ture triple: munca plătită, munca domestică neplătită și educarea copiilor noștri pe timp de pandemie. Responsabilitățile de îngrijire și sarcinile domestice continuă să fie desconsiderate, fără niciun fel de recunoștință că fără acestea lumea va sta în loc. În felul acesta, societatea a reușit sa se mențină pe linia de plutire pe durata pandemiei. Situația era aceeași dinainte de pandemie, dar acum am devenit ultima și cea mai ieftină resursă a guvernului.
Acasă a fost și rămâne un spațiu de violență pentru multe/mulți dintre noi și pandemia ne-a consemnat la aceasta, constrânse/constrânși să depindem de o relație abuzivă, violentă și delicată. Statul a ignorat de mult timp violență domestică și nu am observat decât cum aceasta s-a agravat sub restricțiile carantinei.
La locul de muncă reprezentăm un număr disproportional de lucrători esențiali. Acei din prima linie sunt de o majoritate covârșitoare oameni de culoare și imigranti. Suntem noi cei care am ținut deschise centrele de îngrijire, supermarketurile, spitalele și grădinițele. Această muncă a devenit mai vizibilă și a ajuns să fie esențială, și ce ne-a adus asta? Am fost trimise/trimiși la muncă fără echipament de protecție personală și fără o mărire a salariilor. Și încă avem slujbe slab plătite și plătim pentru pandemie cu timpul, sănătatea și viețile noastre.
Violența de gen continuă, agresorii au scăpat nepedepsiți iar stigma, rușinea și tăcerea rămâne. Poliția și sistemul judiciar continuă să facă parte din problema. În cuvintele surorilor și fraților noștri din Chile:
EL ESTADO NO ME CUIDA A MI ME CUIDAN MIS AMIGAS
DE MINE NU ARE GRIJĂ STATUL, DE MINE AU GRIJĂ PRIETENII MEI
Cerem grevă pe 8 Martie pentru că refuzăm să fim “eroii națiunii” sau “îngerii păzitori din casa”. Cerem schimbări structurale pentru că vizibilitatea nu este suficientă. Cerem siguranță, respect și sfârșirea unui sistem bazat pe sexism, rasism și violența domestică.
Dacă vreți să rezistați și să construiți un nou viitor colectiv, este timpul să vă implicați în Women’s Strike Assembly